duminică, 24 ianuarie 2010

ATEISMUL, RELIGIA DEZASTRULUI













A fi crestin este un mod de viata. De aceea incercarea de a atenua mesajul lui Hristos catre omenire folosind greseala facuta de un om ca toti oamenii, fie el si preot, este o nerozie ipocrita... A fi preot nu inseamna neaparat a fi crestin sau a nu fi supus greselii, asa cum nici noi, atunci cand intram intr-un garaj, nu suntem automobile.

Crestinismul este un mod de viata. Intelept. Rational. Bazat pe principii morale valabile oricand si oriunde. Chiar daca ateilor nu le place, impune standarde si seteaza stacheta moralitatii. Setari izvorate si ajustate din experienta a mii de ani de raporturi sociale. Crestinismul adevarat este rar. Foarte rar.

Crestinismul adevarat nu se impune ci se accepta prin liberul-arbitru si este o combinatie naturala de logica si spiritualitate, de rational si mistic care nu poate apare decat in conditiile unei educatii sanatoase a inteligentei. Oricine poate sa greseasca. Iuda l-a tradat pe Hristos pentru luciul argintului. Dar mustrarile de constiinta l-au impins catre fatalitate. Apostolul Petru insusi s-a lepadat de Hristos intr-un moment de slabiciune. Dar, ca orice crestin adevarat, s-a cait pentru asta si nu si-a ascuns slabiciunea din acel moment spre a da un exemplu de asa nu...

Nu greseala trebuie avuta in vedere cand vorbim despre crestinism, caci suntem cu totii supusi greselilor, ci constientizarea erorii in baza unui sistem de referinta raportat la constiinta si moralitate, recunoasterea deschisa a erorii, si restabilirea unor raporturi normale cu cei carora le-am gresit si cu noi insine.

Apoi urmeaza si lupta pentru a elimina posibilitatea repetarii greselii. De aceea vreau sa fiu crestin. Ma straduiesc sa devin. Ma instruiesc sa devin. E un proces. Am inteles cu mintea problemele. Am gasit argumente logice pentru credinta in existenta unui Dumnezeu atotputernic si omniprezent.

Vreau sa fiu crestin. Pentru a putea iubi cu dragoste fireasca. Pentru simpla idee de respect neconditionat fata de cei din jur. Pentru a nu ma abrutiza. Pentru a ma asigura ca sunt decent in toate. Pentru a avea un sistem de referinta care sa ma ajute sa fiu mai OM. Pentru ca este o diferenta intre a fi HOMO SAPIENS si a fi OM...

In cazul unui un ateu, sunt convins, trebuiesc suprimate diverse niveluri de constiinta. Astfel doar se pot justifica de exemplu consecinte ale promovarii ateismului: curvia, homosexualitatea sau lesbianismul sau suprematia materialismului...

Chiar si un ateu va intelege ca, alinarea poftelor, stimulate de lasarea in libertate necontrolata a instinctelor primare, este mai aproape ca si comportament de regnul animal decat de notiunea de civilizatie. Civilizatie inseamna impunerea unor bariere rigide izvorate din experienta miilor de ani de raporturi sociale, nu demolarea lor in numelei unei libertati animale si intoarcerea la obiceiuri arhaice, culmea, in numele modernismului...

Civilizatia a facut un imens salt tehnologic dar, in mod ciudat, s-a imbolnavit ca relatii inter-umane incepand cu a doua jumatate a secolului XX. Si se prea poate ca toate sa fi plecat de la o educatie defectuoasa sau lipsa educatiei grefata peste o inteligenta nativa sclipitoare. Un spirit inteligent prea putin sau superficial educat este susceptibil in a comite eroarea de a crede ca numai ce se vede conteaza si poate actiona extrem de eficient in consecinta... Drept dovada putem lua faptul ca exista si inteligenta criminala...

Ceea ce un ateu categoric nu poate intelege sau nu vrea sa inteleaga este diferenta intre religie si credinta. Aud mereu de cruciade cand eu vorbesc despre crestinism, care este prima tinta pemntru un ateu, intrucat este cea mai raspandita religie. Aud mereu despre certurile din sinoade pentru introducerea sau nu a unor scrieri apocrife. Aud mereu despre cat de rau este Dumnezeu invocandu-se faptele omului. Ti se arunca in ochi cu praful uitarii asternut peste evenimente ce au avut loc la sute de ani dupa umblarea lui Hristos pe Pamant sau cu alte sute inainte de venirea sa...

Toate argumentele folosite de atei nu au nimic de a face cu crestinismul ca traire si credinta iar cu Isus Hristos cu atat mai putin. Au insa foarte mult de a face cu lipsa de educatie si ingustimea ratiunii umane, desi culmea tupeului, ateii acuza crestinii ca ar fi ingusti la minte si spalati la creier... Totusi, pana la urma, ce este mai greu? Sa afirmi ca esti liber sa faci ce vrei si ca esti dumnezeu pe pamant sau sa accepti ca exista un Dumnezeu, altul decat tine, si ca trebuie sa accepti regulile sale?

De obicei atunci cand se neaga existenta unei autoritati intotdeauna lucrurile o iau razna... Astfel, dupa felul autoritatii negate (umana sau divina) apar anarhia sau ateismul. Sunt amandoua la fel de periculoase si destructive... Nu este vizibil? Hmmm... Priviti un pic mai atent si mai in profunzime... Se inatampla astazi sub ochii nostri...

Astazi, desi sexul este la liber, avem mai putine curve si curvari. Pentru ca incet incet ne-am obisnuit cu existenta lor si nu luam in seama aceste comportamente absolut imorale. Astazi homosexualitatea si lesbianismul sunt privite nu numai cu intelegere ci si ca ceva obligatoriu de a fi acceptat si ingaduit daca vrei sa pozezi in modern, desi chiar si un ateu poate intelege ca democratia se refera la majoritate si nu minoritate...

A fi ateu este o religie in sine desi nu cred ca ateii realizeaza acest lucru... Blestemata ignoranta... Pentru mine ateismul este religia egoului. Proslavirea puterii omului care nu poate face nimic pus fata in fata cu inevitabilul... O religie cu consecinte dezastruoase, in pofida evidentului progres tehnologic. Religia lui "NU CRED"... O religie nihilista... Pentru ca are toate caracteristicile unei religii...

Are doctrina, are dogme, ba are chiar si o biserica numita scientologica, despre care tare am senzatia ca ar vrea sa isi vare nasul si prin Romania, desi in alte parti a inceput sa aibe probleme... Si mi se pare mie sau ateismul ne indreapta catre egoismul individual si umblatul in fundul gol pe strada? Probabil ca pasul urmator ar fi reintoarcerea la copacii africani...

Cine si ce poate justifica aceasta dorinta de a nu crede decat ceea ce se vede si ce scelerata retea neuronala ar vrea sa suprime subtirele fir al sperantei care ramane atunci cand nu mai este nimic de facut cu simpla putere a omului?

Oare nu ne este suficienta dovada ca nu tot ceea ce se vede este real sau adevarat? Poate ca ati uitat expresia aceea romaneasca: "ati mintit poporul, cu televizorul"... De unde dorinta si puterea de a suprima linistit halci intregi de constiinta? Pana si Iuda tradatorul sau apostolul Petru, s-au cait constietizand erorile facute... Adevarat insa, ei aveau un atu in fata ateilor din zilele noastre: l-au cunoscut personal pe Hristos...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu